Fișă informativă: găini ouătoare

Fișă informativă: găini ouătoare

Găinile încep să depună ouă, de regulă, la vârsta de 18-20 de săptămâni. În sistemele comerciale din Europa, găinile produc ouă timp de un an înainte de a fi trimise la abator ca găini epuizate. Ouăle sunt vândute întregi (ouă în coajă), sub formă lichidă sau solidă pentru a fi folosite de furnizori de produse alimentare într-o varietate de alimente, de la supe și sosuri la semipreparate și deserturi.

Cuști/baterii convenționale

La nivel mondial, majoritatea ouălor produse comercial provin de la găini ținute în baterii convenționale. Fiecare cușcă izolează mai multe păsări, spațiul de pe podea care îi revine fiecăreia fiind mai mic decât dimensiunea unei foi A4 (620 cm²). În Statele Unite, de exemplu, spațiul ce îi revine unei păsări e între 430 și 550 cm². Cușca este, de regulă, goală, cu excepția furnizării de hrană și apă și are o podea înclinată din plasă de sârmă, pentru ca ouăle să se rostogolească pe banda transportoare de unde să fie colectate automat.

Într-o baterie convențională, găinile nu își pot manifesta majoritatea comportamentelor naturale (de exemplu să își întindă aripile). Foto: Igualdad Animal

Probleme de bunăstare specifice bateriilor convenționale

Lipsa spațiului: Imposibilitatea de a se mișca și de a manifesta comportamente naturale (întinderea aripilor, ciugulirea) le cauzează frustrare.

Imposibilitatea de a face mișcare: Lipsa de mișcare are ca efect oase fragile și sensibile, astfel, găinile se pot îmbolnăvi de paralizie și să moară din cauza osteoporozei. Găinile pot suferi, de asemenea, fracturi osoase atât înainte, cât și în timpul transportului, ca urmare a azvârlirii lor în cutiile de transport.

Mediul sărăcăcios: Acest tip de mediu împiedică manifestarea comportamentelor naturale importante precum băile de nisip, scurmatul, căutarea hranei sau cățăratul. E în firea lor să ciugulească, scurme pământul, să facă băi de praf, să se cațere pe stinghii și să profite de spațiul adițional.

Nu există cuibar: Experimentele arată că găinile se străduiesc foarte mult să obțină acces către zone întunecate și retrase precum cuibarele, pentru a-și depune ouăle.

Pierderea penajului: Ciugulirea vătămătoare între găini este frecventă în cuști, iar pierderea penajului poate fi cauzată și de frecarea de pereții cuștii.

Inspecția găinilor este dificil de efectuat: Numeroase nivele de cuști aglomerate îngreunează procesul de inspecție, iar în sisteme mari, găinile rănite sau bolnave pot fi omise și lăsate să moară.

Năpârlirea forțată: În Statele Unite și în alte țări din lume este o practică standard ca la sfârșitul perioadei de un an de ouat, găinile să fie private de mâncare pentru aproximativ două săptămâni. Acest proces forțează păsările să năpârlească și le stimulează capacitatea de a se oua, având o producție mai mare decât cea dinaintea năpârlirii. Găinile pierd foarte mult în greutate în acea perioadă. Această înfometare cauzează suferință cumplită și este interzisă în Uniunea Europeană și în India.

Baterii îmbunătățite

De la data de 1 ianuarie 2012, Uniunea Europeană a interzis folosirea bateriilor convenționale. Cu toate acestea, cuștile modificate, numite „îmbunătățite”, rămân legale. Aceste baterii au primit următoarele modificări:

  • Mai mult spațiu, cu minimum 750 cm² de podea disponibilă pentru fiecare pasăre, din care 600 cm² trebuie să fie „utilizabil” (tot mai puțin decât dimensiunea unei foi A4)
  • Zonă retrasă pentru cuibărit care permite găinilor să depună ouă într-o relativă intimitate
  • Așternut pentru ciugulit și zgâriat este furnizat pe o porțiune caracteristică
  • Un dispozitiv pentru scurtarea ghearelor
  • Stinghii cu un spațiu de 15 cm destinat fiecărei păsări
  • Trebuie să existe o înălțime minimă de 45 cm deasupra zonei utilizabile

Din nefericire, cușca rămâne cușcă și există limitări ale bunăstării.

O cușcă „îmbunătățită” oferă mai mult spațiu pentru găini și prezintă stinghii și un loc izolat pe post de cuibar. Spațiul este încă foarte limitat (aproximativ cât o foaie A4 / găină). Foto: Otwarte Klatki

Probleme de bunăstare specifice bateriilor îmbunătățite:

Porțiune foarte mică de așternut: Zona cu așternut este deseori prea mică pentru a asigura bunăstarea găinilor și li se oferă material de scormonit și ciugulit doar ocazional.

Înălțimea limitată: Există o restricționare a înălțimii în cușcă, deci păsările nu pot zbura în sus.

Stinghii joase: Stinghiile trebuie să fie ridicate pentru ca păsările să se simtă în siguranță. Stinghiile din cuștile îmbunătățite sunt foarte puțin ridicate deasupra solului din cauza înălțimii reduse a cuștii.

Supraaglomerarea: Bateriile sunt în continuare aglomerate.

Posibilitatea redusă de mișcare: Găinile sunt în continuare închise în cuști, iar acest lucru limitează mobilitatea și comportamentele native din cauza spațiului utilizabil care nu are în plus față de bateriile convenționale, decât 50 cm2 – 200 cm2

Băile de nisip: Nu există o porțiune destinată băilor de praf.

Băile de praf sunt un comportament natural și necesar pentru păsări, iar cuștile nu au cum să îl asigure.

Alternative de bunăstare mai ridicată (sisteme fără cuști)

Sistemele fără cuști oferă un nivel de bunăstare mai ridicat pentru găinile ouătoare.

În orice fel de baterii, găinile stau în mare parte pe un astfel de suport din gratii, care le rănește picioarele. Foto: Igualdad Animal

Halele și volierele

Halele prezintă următoarele îmbunătățiri, comparativ cu bateriile:

  • Permit desfășurarea mai multor comportamente naturale precum scormonitul după hrană, zgâriatul și depunerea ouălor în cuibarul aflat într-o zonă retrasă
  • Mai multă libertate de mișcare pentru exercițiu, întinderea aripilor și zbor
  • În Uniunea Europeană: o densitate a stocului de 9 găini/m2 din spațiul utilizabil și ⅓ din podea este acoperită cu așternut.

Halele pot fi avea nivel singular (folosind doar spațiul de pe podea dar care poate dispune și de bare pentru stinghii) sau mai multe nivele de platforme care dau păsărilor libertatea de a alege unde își desfășoară comportamentele variate, și anume zgâriatul și scormonitul pentru hrană pe nivelele joase, ciugulitul pe cele intermediare și cocoțatul la înălțime pe timpul nopții. Țarcurile de iarnă pot fi un adaos al halei și reprezintă o zonă închisă cu așternut pentru găini, unde au acces la lumină și temperaturi naturale și mai multe opțiuni pentru zgâriat, băi de praf și scurmat după hrană.

Acest sistem prezent în unele hale permit păsărilor mai multă mobilitate și le permit să se cațere, mai ales noaptea, când fac acest lucru instinctual pentru a se simți mai în siguranță. Totuși, aglomerația le poate face să devină agresive unele cu altele. Foto: mirror.co.uk

Sistemele free-range și ecologice

În sistemele free-range, găinile sunt ținute în adăposturi similare cu halele (inclusiv densitatea stocului e similară, precum și stinghiile și cuibarele), dar cu acces în exterior în timpul zilei. Sistemele free-range prezintă îmbunătățiri ale halelor interioare prin simplul fapt că dispun de minimum 4 m2 spațiu exterior pe cap de pasăre.

Cele mai calitative sisteme oferă găinilor acces facil la țarcurile de afară prin intermediul unor trape, și furnizează adăpost natural și/sau artificial pentru a încuraja păsările să exploreze fără teamă de prădători. Păsările sunt ținute în adăposturi staționare sau mobile. Multiplele nivele și stinghii din adăpost le permit păsărilor să se cocoațe pe timpul nopții.

Sistemele free-range și ecologice furnizează:

  • Oportunități mai mari de mișcare și manifestare a comportamentelor naturale în exterior, precum explorarea în căutarea de insecte și vegetație comestibilă
  • Băi de praf și scormonit
  • Expunerea la lumina soarelui și la aer proaspăt

În producția ecologică, găinile au:

  • Chiar mai mult spațiu în interior – maximum 6 păsări / m² în fermele din U.E.
  • Unele standarde ecologice impun mai mult spațiu afară, de exemplu 10 m² pe cap de pasăre (standarde ale UK Soil Association)
În sisteme free-range, păsărilor li se oferă posibilitatea să pășuneze pe timp de zi, unde își pot manifesta mai multe comportamente naturale. Foto: domeniu public

Probleme de bunăstare întâlnite la toate sistemele de producție intensivă a ouălor

Ciugulirea penelor și tăierea ciocului: Găinile se pot ciuguli reciproc, iar în unele cazuri, aceasta poate duce spre rănire și canibalism. Cercetătorii cred că păsările se comportă astfel fiindcă, în mod normal, ele ar petrece foarte mult timp scurmând în căutare de hrană, dar în sistemele comerciale își redirecționează acest comportament către celelalte găini. Păsările care și-au pierdut mare parte din penaj, pierd, de asemenea din căldura corpului și au nevoie să mănânce mai mult din cauza metabolismului ridicat. Pentru a reduce problemele cu ciugulirea vătămătoare și canibalismul, puișorilor femele destinați exploatării pentru ouă, li se taie ciocurile (o treime din UE), fără anestezie, ceea ce poate cauza dureri acute și cronice.

Tăierea ciocului are loc, deseori, cu ajutorul unei lame fierbinți. În Marea Britanie și Olanda, tăierea ciocului este permisă numai dacă se utilizează un fascicul de lumină infraroșie. Cu toate acestea, metoda menționată cauzează, și ea, durere. În majoritatea sistemelor, cu sau fără cuști, lucrătorii le vor tăia ciocurile pentru a se asigura că păsările nu se rănesc reciproc. Unele sisteme free-range își gestionează efectivul de păsări în așa fel încât să existe o prevalență scăzută de ciugulire vătămătoare, prin urmare, nefiind nevoie de tăierea ciocurilor. Totuși, dacă se întâmplă o izbucnire a acestui comportament într-un grup de păsări dintr-un sistem non-baterii, numărul potențial de găini afectate poate fi mai mare decât în cazul în care găinile sunt ținute în grupuri mici în cuști. Tăierea ciocului este interzisă în fermele ecologice din U.E.

Puișorilor de găină li se taie ciocul fie cu un fascicul de lumină infraroșie (singura metodă permisă în Olanda și Marea Britanie) sau prin tăiere cu o lamă ascuțită. Foto: Igualdad Animal

Producția de ouă și oasele fragile: Găinile din zilele noastre au fost crescute pentru a produce până la 300 de ouă pe an, față de 10-12 ouă cât ar depune găinile sălbatice. 

Selecția pentru randament mare a direcționat rezervele de calciu ale găinii spre producerea de ouă, mai degrabă, decât spre întreținerea oaselor. Găinile folosesc prea mult din rezervele de calciu din oase și, astfel, tind să dezvolte osteoporoză, ceea ce le face oasele fragile și poate crește riscul apariției fracturilor.

Păsările închise în cuști suferă des de fracturi ale oaselor când sunt scoase din baterii la sfârșitul vieții lor. În alte sisteme, în special în sisteme cu mai multe niveluri, găinile își pot frânge oasele în timpul vieții, ca rezultat al coliziunilor din timpul deplasării prin adăpost. Stinghiile suspendate care se clatină prezintă cel mai mare risc. Cocoțatul  este foarte important pentru bunăstarea găinilor, prin urmare, cea mai bună metodă constă în folosirea stinghiilor suspendate și fixe pe care păsările să le vadă și pe care să poată ateriza ușor.

Uciderea puișorilor masculi: Găinile sunt înmulțite selectiv pentru o producție mare de ouă, prin urmare, masculii nu pot fi folosiți pentru producția de carne, deoarece nu au suficient mușchi al pieptului. La eclozare, puii sunt separați în funcție de sex, iar masculii sunt uciși imediat, de regulă prin gazare sau sufocare, sau prin „distrugere mecanică instantanee” (zdrobire sau macerare), despre care se crede a fi cea mai blândă opțiune pentru puișorii de o zi.

Puișorii masculi de găină sunt uciși în prima zi sau în primele zile de la eclozare, fie prin macerare, fie prin sufocare sau gazare. Foto: domeniu public

Creșterea puicuțelor: Puicuțele sunt crescute în hale. Aceasta înseamnă că păsările free-range vor petrece primele 16 săptămâni în interiorul adăpostului (cu excepția unor scheme ecologice care solicită ca găinile să fie lăsate în libertate de la minimum 12 săptămâni). Puicuțele cu acces la țarcuri exterioare, vor fi încurajate să exploreze mai mult de-a lungul vieții lor.

Încărcarea și transportul: La sfârșitul ciclului de ouat, găinile epuizate sunt scoase din sistemul de ouat și încărcate în cutii pentru a fi transportate către abator. Găinile sunt, de regulă, ținute de unul sau ambele picioare, cu capul în jos și sunt vătămate foarte des în acest proces. În vehiculul de transport, găinile vor suferi și chiar muri din cauza căldurii, frigului, umezelii, supraaglomerării și sufocării. Față de găinile crescute pentru carne, găinile ouătoare parcurg un drum mai lung către abator, fiindcă există un număr mai mic de abatoare dotate pentru uciderea lor. Aceste chestiuni prezintă probleme serioase de bunăstare a găinilor la sfârșitul vieții lor.

Uciderea: Găinile sunt, de regulă, ucise prin electrocutare într-o baie de apă, urmată de tăierea gâtului sau gazarea fie cu gaze inerte, fie cu CO2. Pe deplin conștiente, ele sunt agățate de picioare cu lanțuri pe o bandă transportoare. Sunt apoi mutate către baia de apă electrificată pentru a le asoma înainte de a le tăia gâtul. Este foarte probabil că acest proces le cauzează durere, mai ales dacă găinile au fost vătămate în timpul încărcării și al transportului (de reținut faptul că în UE, agățarea altor animale conștiente fără a fi asomate în prealabil este interzisă). Este posibil ca o parte dintre păsări să rateze baia de apă și/sau să nu fie în totalitate asomate înainte să li se taie gâtul.

Asomarea cu gaz reduce din disconfortul manipulării păsărilor, întrucât acestea sunt gazate direct în cutiile de transport.

Îndreptarea către sisteme superioare de bunăstare:  

În timp ce sistemele free-range bine gestionate reprezintă o îmbunătățire față de sistemele cu baterii, ele pot neglija o serie de aspecte (cele menționate mai sus).

Modelul Rondeel este un sistem de exploatare a găinilor ouătoare, dezvoltat în Olanda, cu input de la publicul general, oameni de știință și industria păsărilor. Modelul Rondeel are un design unic circular ce constă în mai multe componente. Spațiile sunt împărțite în funcție de momentele zilei, astfel, spațiul de seară are utilitate în nevoile primare ale găinii: hrana, somnul, odihna și ouatul. Spațiul de zi și zona împădurită oferă oportunități de căutare a hranei, scurmat și băi de praf. Zona împădurită poate fi închisă dacă e necesar ca găinile să fie ținute în interior. Nucleul central este reprezentat de spațiul de lucru pentru fermieri și spațiul de unde vizitatorii pot observa găinile. Acest sistem folosește ventilație naturală și uscarea dejecțiilor se face cu ajutorul schimbătoarelor de căldură.

Sistemul cu cele mai puține dezavantaje dintre toate este cel free-range, încorporând:

  • Efectivele de reproducție să fie la aceleași standarde ca efectivele ouătoare, cu acces în exterior de la o vârstă adecvată
  • Puii masculi care să fie crescuți pentru carne
  • Puicuțele destinate efectivului de ouat să aibă acces în exterior de la o vârstă tânără
  • Adăpostul să aibă un număr suficient de ieșiri sau trape pentru a asigura că toate găinile pot ieși din hală atunci când vor
  • Utilizarea adăposturilor mobile pentru găini, de-a lungul unei suprafețe cu vegetație
  • În cazul unor adăposturi mari, un număr limitat de găini per adăpost (de exemplu 500-1000)
  • Densitate scăzută a găinilor per adăpost (de exemplu, 6 găini/m²)
  • Încurajarea grupării pentru socializare și evitarea conflictelor sociale
  • Suprafață exterioară cu vegetație: copaci, tufișuri sau alt tip de acoperiș care să imite habitatul împădurit al găinilor și să reducă teama de prădători, prin urmare să încurajeze explorarea.
  • Apucarea găinilor individual, folosind ambele mâini împrejurul corpului și nu de picioare
  • Durată scurtă a transportului către abator
  • Găinile să fie asomate eficient înainte de a fi atârnate de banda transportoare, sau ucise prin gazare.

Ne așteptăm ca acestea să conducă la noi măsuri pentru ameliorarea suferinței păsărilor exploatate pentru ouăle lor:

  • Stoparea uciderii puilor masculi
  • 90% dintre găini/puicuțe să cutreiere zilnic în timpul perioadei cu acces la aer liber
  • găinile să poată manifesta toate comportamentele naturale
  • Niveluri scăzute de mortalitate
  • Eliminarea procesului de tăiere a ciocului
  • Eliminarea ciugulirii vătămătoare
  • Trupurile păsărilor să fie sănătoase la finalul ciclului de ouat
  • Incidență scăzută a fracturilor osoase în timpul ciclului de ouat
  • Încărcare și transport fără a implica fracturi osoase sau alte răni
  • Asomarea și uciderea să nu implice stres suplimentar.

Sursă: Compassion in World Farming – Welfare Sheet: Laying Hens

 

×


Ajută găinile! Solicită companiilor să nu mai folosească și/sau să nu mai comercializeze ouă de la găini ținute în cuști, marcate cu cifra 3!

35174 din 20000 semnături


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *