O viață fericită vs. o viață chinuită: Un dialog între o găină liberă și sora ei dintr-o cușcă
Ne cutremură gândul că ne-ar putea fi luată libertatea.Apoi, ne amintim că există ființe care nu beneficiază de ea nici măcar preț de un minut. Ființe cărora natura le-a dat aripi, gheare să scurme și o voce cu care să comunice.
În cele ce urmează, redăm un dialog imaginar între o găină pe nume Liberta și sora ei, Claustra, așa cum s-ar desfășura dacă l-am putea înțelege.
Haide, nu vii? Am găsit hrană!
Unde să vin? Aș veni, dar nu mă pot mișca. Ai găsit? Cum ai căutat?
Am găsit-o scurmând cu ghearele si am scos-o cu ciocul, tu nu faci la fel?
Vai de mine, ghearele-mi sunt tăiate de bare subțiri și reci, nici nu le mai simt. Ciocul mi-a fost retezat... Mai spune-mi, te rog, cum e să umbli pe pământ? Nu l-am simțit niciodată.
Noi stăm toată ziua pe pământ, facem băi de nisip – e tare distractiv! Ne mângâie soarele și apoi căutăm locuri unde să ne cocoțăm pentru un somn liniștit. Tu unde te cocoți?
Ah, de-aș avea unde! Aici e așa de înghesuit că nici nu mi-am întins aripile vreodată. Nici nu știu de-i zi sau noapte. Toate surorile își plâng suferința, ne sufocăm... Eu am un an, dar sunt destul de bătrână. Nimeni de aici nu depășește doi ani.
Un an? Eu am șase, iar prietena mea are nouă! Dar... ouăle unde le depui? Ai un loc ferit?
Nu am niciun loc unde să mă ascund, mă cuprinde disperarea. Oul mi-l iau negreșit. Nu am putut niciodată să-l cocoloșesc cu iubire, să am un pui al meu...
Liberta, îi aud cum vin!
Pleacă până ce nu te descoperă. Mergi la prieteni, soare și nisip, iar de fiecare dată când vei zbura, zboară pentru noi toate cele cu aripile frânte de chin.
Zboară și arată-le tuturor cum trăiește o găină fericită!
Nicio ființă nu ar trebui să trăiască povestea Claustrei. Ajută-ne să schimbăm realitatea pentru milioanele de găini din cuștile României.
Semnează petiția acum
