Fișă informativă: Găinile ouătoare și sistemele de creștere

Găinile încep să depună ouă la 18-20 de săptămâni și produc intensiv timp de un an înainte de a fi trimise la abator. Ouăle lor ajung pe piață fie în coajă, fie procesate într-o multitudine de produse alimentare. Haideți să vedem ce se ascunde în spatele fiecărui sistem de producție.

Sisteme bazate pe cuști: O analiză a suferinței

1. Cuști / Baterii convenționale

La nivel mondial, acesta este cel mai răspândit sistem. Mai multe păsări sunt înghesuite într-o cușcă metalică goală, fiecare având la dispoziție un spațiu mai mic decât o foaie A4. Podeaua este un grilaj de sârmă înclinat, pe care ouăle se rostogolesc pentru a fi colectate automat.

• Lipsa totală a spațiului: Păsările nu se pot mișca, nu-și pot întinde aripile și trăiesc într-o frustrare constantă.
• Atrofiere și oase fragile: Lipsa de mișcare duce la osteoporoză, paralizie și un risc extrem de ridicat de fracturi, în special în timpul transportului brutal spre abator.
• Mediu steril și sărăcăcios: Instincte esențiale precum băile de nisip, scormonitul sau cățăratul sunt imposibil de manifestat.
• Lipsa cuibarului: Găinile au un instinct puternic de a depune ouă în locuri retrase, o nevoie complet ignorată în acest sistem.
• Năpârlirea forțată: O practică barbară (interzisă în UE) prin care găinile sunt înfometate timp de două săptămâni pentru a forța un nou ciclu de ouat, cauzându-le suferință cumplită.

2. Baterii "îmbunătățite"

Interzise în UE din 2012, bateriile convenționale au fost înlocuite cu aceste cuști modificate. Deși aduc câteva elemente noi, ele rămân fundamental limitative și crude.

Ce aduc nou?

• Spațiu puțin mai mare: Minimum 750 cm² per pasăre (puțin mai mare decât o foaie A4).
• Cuibar: O zonă retrasă pentru depunerea ouălor.
• Așternut și stinghii: O mică zonă cu așternut și stinghii joase (15 cm/găină).

De ce nu sunt o soluție?

• Spațiu tot insuficient: Mișcarea, zborul și explorarea rămân imposibile.
• Elemente simbolice: Zona de așternut este prea mică, iar stinghiile sunt prea joase pentru a oferi un sentiment de siguranță.
• Supraaglomerare: Cuștile rămân la fel de aglomerate, perpetuând stresul social.
• Băile de nisip: Acest comportament esențial pentru igienă și bunăstare este în continuare imposibil.

Alternative etice: sisteme fără cuști

Aceste sisteme oferă un nivel considerabil mai ridicat de bunăstare, permițând găinilor să se miște liber și să-și manifeste comportamentele naturale.

1. Hale la sol și voliere

În aceste sisteme, găinile sunt crescute liber în interiorul unei hale mari.

• Libertate de mișcare: Păsările pot alerga, își pot întinde aripile și pot zbura pe distanțe scurte.
• Comportamente naturale: Au acces la așternut pentru scormonit, la cuibare și la stinghii înalte pentru a se odihni în siguranță.
• Structuri multi-nivel (voliere): Permit o utilizare mai bună a spațiului vertical, cu zone distincte pentru hrănire, odihnă și explorare.

2. Sisteme free-range și ecologice

Acestea reprezintă standardul cel mai înalt de bunăstare, combinând beneficiile unei hale cu accesul vital la exterior.

• Acces în aer liber: Găinile au acces în exterior în timpul zilei (minimum 4 m² per pasăre).
• Explorare și hrană naturală: Pot explora, ciuguli iarbă, insecte și se pot bucura de băi de praf sub soare.
• Adăpost natural: Cele mai bune ferme oferă copaci și tufișuri, imitând habitatul natural și oferind protecție împotriva prădătorilor.
• Standarde ecologice superioare: Densitate și mai mică (6 păsări/m² în interior) și interzicerea tăierii ciocului.

Probleme grave întâlnite în toate sistemele intensive

Standardul de aur pentru bunăstare

Deși sistemele free-range bine gestionate sunt superioare, există întotdeauna loc de mai bine. Un sistem cu adevărat etic ar trebui să încorporeze următoarele principii:

Sursă principală: Acest material este o adaptare a informațiilor furnizate de Compassion in World Farming.