Pentru majoritatea oamenilor, sărbătorile pascale sunt un prilej de a fi mai buni cu cei din jurul nostru. Printre cele mai cunoscute tradiții de Paști de la noi se numără înroșirea ouălor. Dar ne-am gândit vreodată ce se află în spatele acelui ou roșu?
Imagini cu puternic impact emoțional.
Adânc înăuntrul unui incubator industrial plin cu mii de embrioni de pui, un pui de găină crește în interiorul unui ou. O vom numi Hena. În primele 24 de ore după depunerea oului, inima minusculă a Henei a început deja să bată și s-au format vase de sânge care au unit-o cu gălbenușul din care se hrănește în timp ce plutește și crește în fluidul lumii ei încapsulate. La 21 de ore de viață în incubator, Hena a avut simțuri, iar la 24 de ore, a avut ochi. Până în cea de-a patra zi, toate organele corpului ei sunt dezvoltate, iar până în a șasea zi, are fața formată. Ciocul i-a crescut și, odată cu el, dintele de ou pe care îl va folosi pentru a-și sparge coaja – coaja care a fost formată de organismul mamei sale pentru a o proteja de rău.
Hena are parte de schimburi reconfortante cu ceilalți embrioni din incubator, dar se simte totuși o tristețe în interiorul incubatorului. Comunicarea bidirecțională dintre ei și mama lor – interacțiunea continuă la care sunt înzestrați genetic să se aștepte și de care au nevoie – nu a avut loc.
Totuși, până în cea de-a 20-a zi, Hena ocupă tot spațiul din ou, cu excepția celulei de aer, pe care acum începe să o pătrundă cu ciocul, inhalând aer prin plămâni pentru prima dată. Aerul nu este proaspăt, iar Hena se odihnește câteva ore. Apoi, cu energie reînnoită, ea reușește să iasă din coajă.
Hena și tovarășii ei galbeni pufoși sunt duși pe hol în căruciorul incubatorului. Când acesta se oprește, trei muncitori scot fiecare tavă de pui proaspăt eclozați. Ei sortează și aruncă la gunoi cojile de ou, puii pe jumătate eclozați, puii deformați și puii masculi.
Apoi, femelele rămase, una câte una, sunt luate pe sus de o mână și împinse spre lama ascuțită a mașinii de tăiat ciocul. Acum este rândul Henei și, în timp ce fața ei este împinsă spre lamă, o durere agonizantă îi trece prin cioc și prin corp, făcând-o să bată din aripi, să țipe și să se scape pe ea. Puicuțele traumatizate, fiecare cu o gaură roșie în față, sunt stropite cu ceva chimic și încep una cate una să adoarmă.
Hena se trezește brusc simțind că este prinsă și aruncată într-o cușcă întunecată. Cu o durere pulsantă în cap și în cioc, înghesuită de multe alte puicuțe în jurul ei, cu sârme care îi rănesc picioarele și aer care îi face rău, Hena nu poate simți niciodată confort. Nu își poate asculta impulsul de a merge și de a alerga. Ea se află într-o cușcă dintr-o fermă producătoare de ouă cu cifra 3, unde ea și mii de alte găini tinere vor consuma mâncare de proastă calitate, adesea plină de antibiotice, și vor crește până când vor fi mutate în cuștile de ouat, care sunt și mai mici decât cea în care se află acum, fiecare găină având la dispoziție un spațiu cam cât dimensiunea unei foi de hârtie A4. Mama Henei a fost sacrificată în timp ce ea se afla încă în incubator. Frații ei au fost omorâți imediat cum au ieșit din incubator, iar surorile ei au aceeași soartă ca și ea – vor produce ouă până la epuizare.
Hena simte o durere chinuitoare când își lovește accidental ciocul rănit de mai multe ori de jgheabul de metal când încearcă să mănânce. O doare trupul, inima îi bate de frică, fața îi e desfigurată, insecte i se târăsc pe piele. Nu există pământ în care să se scalde. Când începe să se vindece, pe cioc i se dezvoltă neuroame, și, deși în timp durerea aproape încetează, Hena nu își poate exercita comportamentele naturale și nu poate mânca cum trebuie, rămânând adesea înfometată.
Într-o noapte, o mână o aruncă afară din cușca de pui și o duce la o altă cușcă, unde va trăi pentru tot restul vieții ei scurte. Căci, deși Hena poate trăi până la 10 ani, poate chiar mai mult, în fermele producătoare de ouă, găinile sunt epuizate fizic după 18 luni și considerate „consumate” după aceasta vârstă căci nu mai pot da la fel de multe ouă.
Când o colegă de cușcă moare și putrezește lângă ea, Hena stă peste aceasta pentru a-și alina puțin durerea cauzată de sârma de metal ce i-a tăiat picioarele.
Foto: Dzīvnieku brīvība
Cușca ei se află într-un sistem de cuști suprapuse și gunoiul de la colegele ei de mai sus ajunge mai mereu să cadă pe ea. Reușește cu dificultate să ouă deoarece nu are parte de nici un fel de intimitate, dar e obligată să ouă mult mai des decât corpul firav îi permite.
Foto: Igualdad Animal
Cumva, Hena a reușit să-și prindă capul și o aripă între gratiile cuștii și nu se poate elibera. Oamenii ignoranți spun că o găină nu știe că va muri, dar Hena știe asta foarte bine. Când o mână – cel mai brutal și crud lucru pe care îl cunoaște – deschide ușa cuștii și o trage afară, smucind-o cu putere, ea țipă când este aruncată în găleata unde alte găini, ouă sparte, și urme de sânge o așteaptă. Hena știe că acolo își va găsi și ea sfârșitul, căci nu există final fericit pentru o găinușă dintr-o fermă producătoare de ouă cu cifra 3.
Foto: Mercy for Animals
Găinile sunt foarte asemănătoare cu noi. Sunt ființe inteligente și sociale. În habitatul lor natural, acestea sunt curioase, jucăușe și dezvoltă relații sociale. Le place să alerge, să-și scuture aripile și să facă băi de praf. Sunt de asemenea foarte protectoare când vine vorba de puișorii lor. Ele merită o viață mult mai bună decât aceasta. La fel cum orice viețuitoare merită să fie liberă. Ajută găinile de pretutindeni refuzând să cumperi ouă cu cifra 3, sau, și mai bine, renunțând definitiv la ouă.
Studiile au arătat că produsele provenite din sistemele intensive de creștere, cum ar fi ouăle provenite de la găinile crescute în sisteme de cuști, pot fi și mai nesigure din punct de vedere alimentar. Numeroase studii sugerează că probele prezente în sistemele în care găinile sunt ținute în cuști au o incidență mai mare a contaminării cu Salmonella în comparație cu sistemele de creștere în aer liber.
Chiar anul acesta, la începutul lunii martie, în România, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a identificat urme de Salmonella Enteritidis în fecalele de la o fermă de găini din Hunedoara. Este vorba despre firma SC Bocanii SRL, producător de ouă cu cifra 3, de la găini ținute în cuști.
În plus, s-a demonstrat faptul că produsele provenite de la animale din sisteme intensive de creștere, cum ar fi sistemele cu baterii, sunt semnificativ inferioare din punct de vedere nutrițional comparativ cu produsele provenite de la animale crescute în sisteme alternative, care țin cont de bunăstarea acestora. Numeroase studii arată că ouăle provenite de la găinile ținute în cuști au o proporție mult mai mica de acizi grași omega-3, un raport mai nefavorabil (mai mare) de omega-6 la omega-3 și mult mai puțini antioxidanți (vitamina E, beta-caroten și luteină).
Din păcate, cele mai accesibile ouă din supermarketurile și hypermarketurile românești provin de la găini crescute în baterii. În România, aproximativ 5 milioane de găini sunt crescute în baterii, adică un procent de 60% din totalul de păsări crescute în sisteme industriale.
Ajută-ne să schimbăm soarta găinușelor din România renunțând la ouăle cu cifra 3 și semnând petiția!
Orice ființă vie merită să trăiască decent!